Întru această zi, învăţătură, pe scurt, despre Sfântul Botez

“O dată cu Botezul Domnului, prăznuim astăzi, fraţilor, şi sărbătoarea botezului nostru, al fiecăruia dintre noi. Eram nişte prunci neştiutori, când am primit Sfântul Botez. Să înţelegem acum, când suntem mari, ceea ce atunci nu puteam înţelege, şi să primim, printr-o alegere liberă, drumul credinţei, pe care, încă din pruncie, Biserica l-a deschis înaintea libertăţii noastre.
Taina Botezului, fraţilor, este, precum se ştie, cea dintâi dintre cele şapte Taine ale Bisericii. E Taina fără de care nu poţi fi creştin. Mântuitorul a rânduit Taina aceasta după Învierea Sa, când a zis Apostolilor Lui: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19), dar, de fapt, El ne-a pregătit această duhovnicească scăldătoare încă din ziua Botezului Său, de la Iordan. Este Taina prin care ne curăţim de păcatul strămoşesc; moare, adică, omul vechi din noi şi se naşte omul cel nou, prin împărtăşirea din harul Sfântului Duh al Domnului, putând nădăjdui ca, prin credinţă şi fapte bune, să ajungă a dobândi mântuirea (Fapte 2, 38). Este lucrarea văzută şi nevăzută a naşterii din nou a omului „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5).
Sfântul Botez nu poate fi săvârşit decât de Sfinţii Apostoli şi de urmaşii lor, episcopii şi preoţii. Numai în caz de primejdie de moarte, îl poate săvârşi orice mirean botezat, dar şi atunci – dacă pruncul scapă cu viaţă – preotul trebuie să-i citească celelalte rugăciuni şi să-l facă părtaş şi celorlalte Taine, care stau la poarta de intrare a omului în creştinism, adică Taina Sfintei Împărtăşirii şi Taina Ungerii cu Sfântul Mir.
Unii rătăciţi de la dreapta credinţă a Bisericii Ortodoxe nu recunosc botezul copiilor. Ei socotesc că botezul trebuie făcut la o vârstă mai înaintată (după 16 ani). Aceştia nu ţin seama nici de poruncile Sfintei Scripturi (Fapte 14, 14-16, 27-34, 48; I Corinteni 1, 16), nici de hotărârile Sfintelor Sinoade (de ex. Sinodul din Cartagina, care, prin canonul 124, a hotărât: „Toţi cei ce nu vor să primească botezul pruncilor, să fie anatema“) şi nici de mărturiile Sfinţilor Părinţi.
Noi, însă, dreptcredincioşii, la această sfântă prăznuire a Bobotezei ne ducem cu gândul la ziua sfântului nostru botez, fiecare pentru sine şi toţi laolaltă, şi-L rugăm pe Dumnezeu, de fiecare dată, să ne spele din nou, duhovniceşte, de toate pornirile firii noastre păcătoase, omorând pe omul cel vechi din noi, şi să ne dăruiască harul, puterea şi bucuria să ne simţim şi să fim o făptură nouă, cu adevărat, prin harul şi împreună-lucrarea cu noi a Duhului Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.”
(Proloagele – vieţile Sfinţilor şi cuvinte de învăţătură – pe luna ianuarie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, pag.27)