Credinţă şi faptă

“ÎNTRUCÂT OMUL ESTE O FIINŢĂ VIE, compusă din suflet şi din trup, trebuie să ţinem cont de cele două elemente. Şi deoarece şi într-o parte şi în cealaltă se pot produce căderi, distingem sfinţenia trupului care practică abstinenţa, îşi înfrânează lucrurile ruşinoase şi actele dăunătoare, şi sfinţenia sufletului, care constă în integritatea credinţei în Dumnezeu, fără să se adauge sau să se înlăture ceva din ea. Căci evlavia se ofileşte şi se corupe prin petele şi necurăţia trupului; ea se distruge, se murdăreşte, îşi pierde integritatea, când rătăcirea pătrunde în suflet. Evlavia îşi va păstra frumuseţea şi echilibrul atâta timp cât adevărul va sălăşlui în suflet şi puritatea în trup (“Trupul este asemenea unui instrument, iar sufletul este artistul care exersează la el” – Contra ereziilor, II, 33, 4; numai îngrijindu-ne de amândouă progresăm spre asemănare.). La ce foloseşte să cunoaştem adevărul în cuvinte, dacă ne pângărim trupul şi ne umplem de faptele răului? La ce foloseşte să avem sfinţenia trupului, dacă adevărul nu este în suflet? Căci sufletul şi trupul se bucură unul de celălalt, se armonizează şi îşi unesc eforturile pentru a-l conduce pe om în faţa lui Dumnezeu. Prin urmare, Duhul Sfânt ne spune prin gura lui David: “Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor” (Psalm 1, 1), adică sfatul popoarelor care nu Îl cunosc pe Dumnezeu; căci sunt lipsiţi de credinţă cei care nu Îl adoră pe Dumnezeu, Fiinţa reală. Din această pricină, Cuvântul îi zice lui Moise: “Eu sunt Cel Ce sunt” (Ieşire 3, 14). Aşadar, cei care nu se închină Dumnezeului Celui Viu sunt necredincioşi. “Şi în calea păcătoşilor nu a stat” (Psalm 1, 1) – păcătoşii sunt aceia care au cunoaşterea lui Dumnezeu, dar nu păzesc poruncile Lui, adică dispreţuitorii. “Nici pe scaunul hulitorilor n-a şezut” (Psalm 1, 1) – hulitorii sunt cei care nu se pervertesc doar pe ei înşişi, dar şi pe alţii, printr-o învăţătură falsă şi denaturată. Căci “scaun” înseamnă şcoală (învăţătură, n.tr.). Aşa sunt ereticii: ei stau pe scaunul hulitorilor şi îi pervertesc pe cei ce primesc otrava învăţăturii lor.”
(Sfântul Irineu de Lyon, Demonstraţia propovăduirii apostolice – catehism pentru adulţi, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2007)