Duminica a III-a din Postul Mare este numită a Închinarea Sintei Cruci. La Privegherea acestei zile, după Doxologia cea Mare, Sfânta Cruce este adusă într-o procesiune solemnă în mijlocul Bisericii şi rămâne acolo pentru întreaga săptămână – cu un ritual special de închinare de-a lungul fiecărei slujbe. Este de remarcat faptul că tema Sfintei Cruci, care domină imnologia acestei Duminici, nu este dezvoltată în termeni de suferinţă, ci în termeni de biruinţă şi de bucurie.
Postul este propria noastră răstignire, trăirea noasră a poruncii lui Hristos pe care o auzim în pericopa evanghelică a acestei Duminici: “Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Semnificaţia comemorării Sfintei Cruci – la Înjumătăţirea Postului – , o găsim în sinaxarul acestei duminici (din care vom reproduce doar un fragment):
“Pentru că în timpul postului celui de patruzeci de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind faţă de patimi, cu simţurile adormite şi potolite din pricina amărăciunii postului, ni se pune înainte cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce ca să ne îmbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de patima Domnului nostru Iisus Hristos şi să ne mângâie. (…) Căci, după cum Mântuitorul nostru, urcându-se pe Cruce, a fost slăvit prin felul necinstit prin care s-au purtat oamenii cu El şi prin amărăciunile ce I-au pricinuit, tot aşa trebuie să facem şi noi ca să fim slăviţi împreună cu El, cu toate că îndurăm cu greu nevoinţele postului.”
Sursa: Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura DORIS, Bucuresti, 1998
Articole înrudite: Duminica Sfintei Cruci – duminica mângâierii
Luarea Crucii ca devenire intru Hristos
Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci
