“De ce anume cred eu că ar avea nevoie mai mult şi mai mult tinerii de astăzi? Mai nult decât de orice, cred că ar avea nevoie de un strop… de dragoste adevărată. Multe lucruri înţeleg oamenii sub numele de dragoste, dar eu cred că una singură este dragostea adevărată: dragostea lui Hristos, dragostea cu care a iubit Hristos, şi dragostea aceea care-l are pe El ca temei al ei.”
(Părintele Arsenie Muscalu, Fărâmituri duhovniceşti, Aşezământul Vasiliada, Bucureşti, 2007)
“L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu. Apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Şi aici L-am auzit spunându-mi: „Îndrăzneşte să înţelegi că Eu, Dumnezeu, te iubesc!” Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel am înţeles treptat că Dumnezeu este aproape, că mă iubeşte şi că, umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai, lumea, să trăiască în această iubire, şi atunci ar cunoaşte viaţa veşnică.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, “Mica Dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica“, Editura Deisis, Sibiu, 2007)
