Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cantari bisericesti’ Category

Citeşte articolul complet »

În această Duminică, a III-a din Postul Mare, vă propun spre lectură şi meditaţie câteva rugăciuni şi cântări în cinstea Sfintei Cruci:

Astăzi înainte merge Crucea Domnului, şi credincioşii o primesc pre dânsa cu dragoste şi câştigă tămăduiri sufletului şi trupului şi de toată boala. Pre aceasta o sărutăm cu bucurie şi cu frică; cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie pentru mântuirea pe care o dă lumii, Cel Ce S-a pironit pre ea, Hristos Domnul, Care are mare milă.”

Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celor potrivnici, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.” (Condacul Sfintei Cruci)

Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume; şi a arătat, din pescari, Apostoli, şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.”

Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor şi povăţuitoare celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi, ceea ce eşti în războaie biruinţă, lumii întărire, bolnavilor tămăduire, morţilor înviere, miluieşte-ne pre noi.”

Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim.” (Crucii Tale)

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.” (Troparul Sfintei Cruci)

Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)

Citeşte articolul complet »

weeping-willow“La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!” Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: “Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!” Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.”

Citeşte articolul complet »

Vă invit să citiţi şi să ascultaţi aceste rugăciuni şi cântări închinate Praznicului Întâmpinării Domnului, din două motive: întâi pentru că mie îmi plac în mod deosebit, şi apoi, pentru că astăzi este Odovania sărbătorii[1].

Troparul Întâmpinării Domnului, glasul 1
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, primind în braţe pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

Condacul Întâmpinării Domnului, glasul 1
Cel ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile lui Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pre noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica, pe care ai iubit-o, Unule, Iubitorule de oameni“.

Axion la Întâmpinarea Domnului, glasul 3
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pre cei ce nădăjduiesc spre tine.
În lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem noi, credincioşii. Cel de parte bărbătească ce se naşte întâi, Sfânt lui Dumnezeu este, deci, pre Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui, Celui fără de început, Cel întâi născut din maică, fără de ispită bărbătească, îl mărim
.”
Axion la Întâmpinarea Domnului cântat de maicile de la Mănăstirea Cămârzani

Nu pricep, Curată
– glasul 3
Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică şi Fecioară, ce în tine s-a săvârşit. În mâini ţine Simeon bătrânul, îmbrăţişat, pe al legii Făcător şi Stăpânul tuturor.
Veniţi, pre Hristos vedeţi, pe al tuturor Stăpân, pe Care astăzi Simeon îl şi poartă în locaş.
Trăind încă Simeon până pre Hristos văzu, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum.
Luminează-mi sufletul şi lumina de simţit, căci curat pre Dumnezeu văzând, să-L vestesc la toţi.
Pre Acel de slugi de Sus, cu cutremur ascultat, astăzi însă Simeon în mâini L-a îmbrăţişat
.”
Nu pricep Curata, gl III, de Dimitrie Suceveanu
http://embed.trilulilu.ro/video-muzica/nu-pricep-curata-gl-iii-de-dimitrie-suceveanu

 [1] Orice Praznic Împărătesc, adică închinat Mântuitorului Hristos sau Maicii Sale, tocmai pentru a se arăta măreţia lui, este precedat de o Înainteprăznuire (de regulă, ajunul sărbătorii) şi este urmat, la opt zile, de Odovanie, adică ziua care încheie de fapt Praznicul.

Citeşte articolul complet »

Dacă da, vă rog ascultaţi colindul de mai jos, aici

În oraşul Vifleem,
Veniţi, părinţi, să vedem
Că astăzi ni S-a născut
Domnul Cel făr’ de-nceput.

Şi astăzi ni s-a umplut
Proorocia de demult
Că Se va naşte Hristos
Mesia Chip luminos.

Din Fecioria Maria
Din neamul lui Avraam
Din sămânţa lui David
Din Duhul Sfânt zămislit.

Trei crai de la Răsărit
Spre-nchinare au venit
Daruri scumpe aducând
Şi către Hristos zicând:

“Culcă-Te,-Mpărat ceresc,
În sălaş dobitocesc
Te culcă pre fân uscat
De îngeri înconjurat.

Cu-alint Te vor desfăta
Şi aşa Îţi vor cânta:
Slavă întru cei de Sus
Şi jos pace pân’ la apus!”

Alte colinde preferate, cantate de maicile de la Manastirea Diaconesti:
Plecat-or, plecat-or
La Viflaim S-a nascut
Oaspeti cu azur in gene
Limbile sa salte

Citeşte articolul complet »

Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos

E-o seară dalbă de iarnă,
Cu crini în fereşti/ Şi stele de argint,
E-o seară mare şi sfântă: Hristos a venit pe pământ
Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!

E-o seară de taină cerească,
Cu zbor de heruvimi/ Şi îngeri cântând,
E-o noapte împărătească: Hristos a venit pe pământ
Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!

E-o seară prealuminoasă,
Cu magi călători/ Şi păstori priveghind,
E-o noapte preafrumoasă: Hristos a venit pe pământ
Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!

E-o seară curată şi sfântă
Ca Maica Domnului/ Şi chipul ei blând,
E-o noapte preaminunată: Hristos a venit pe pământ

Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!
Puteţi asculta acest colind cântat de maicile de la Mănăstirea Diaconeşti, aici.

Citeşte articolul complet »

Întrucât suntem în Postul Naşterii Domnului, iar astăzi este 1 decembrie, vă invit să ascultaţi şi să vizionaţi Colind pentru deţinuti, scris în memoria românilor întemniţaţi şi prigoniţi la Aiud (Piteşti, Gherla, Canal etc.), în vremea comunistă, pentru singura “vină” de a fi iubit Dreptatea şi a fi mărturisit până la capăt Adevărul:

 

Citeşte articolul complet »

Una dintre cele mai cunoscute şi mai adânci cântări bisericeşti care ne îndeamnă să cugetăm la moarte este şi cea cunoscută sub numele “De vreme ce eu, păcătosul”:
De vreme ce eu, păcătosul, am văzut prea bine că această lume este deșartă și degrab trecătoare, m-am uitat în urma mea și am văzut moartea stând lângă mine… Și am zis sufletului meu: «Suflete, suflete, până ce ești viu, pocăiește-te, că trecând din lumea aceasta, nu vei mai avea vreme de pocăinţă...». Și iarăși m-am uitat spre răsărit și am văzut o lumină strălucind și către mine așa grăind: «Eu sunt Arhanghelul Mihail și sunt trimis la tine, suflete». Iar sufletul, înfricoșându-se, a zis către dânsul: «Sfinte, Sfinte Arhanghele, mă rog, mai lasă-mă puţin să vieţuiesc, și-ţi voi da aurul și argintul». Iar el a zis: «Timp ai avut, în viaţa ta, ca prin milostenie să fi cheltuit aurul și argintul. Iar acum, numaidecât, sufletul se cere de la tine, să meargă înaintea Domnului să dea seama de faptele ce a lucrat în viaţă și să-și ia plata, după osteneala sa»”.

Ce avem noi de învăţat din această cântare?
1) în primul rând, faptul că a te căi pentru păcate este posibil doar „până ce eşti viu”, cum spune cântarea. Dincolo de hotarele acestei vieţi, orice căinţă este zadarnică.
“Atâta timp cât trăim şi ne mişcăm, Dumnezeu ne aşteaptă să ne întoarcem la El, la Hristos.”
2) pentru fiecare dintre noi există un moment, mai devreme sau mai târziu, când vom lăsa toate ale lumii si vom pleca dincolo.
Această plecare, această trecere (de la viaţa pământească, trecătoare, la Viaţa cerească, netrecătoare, Veşnică) sau adormire (cum este adesea numită moartea în Sfânta Scriptură) este o realitate de care nici unul dintre pământeni nu ne îndoim.
Putem să ne revoltăm împotriva ei, putem să o luăm în râs dacă ne dă mâna să facem aşa ceva, putem să nu ne gândim la ea, putem să o ignorăm cu desăvârşire… pentru o vreme
Dar de ea vom avea parte toţi.
3) când omul îşi simte sfârşitul, când vine moartea să ceară sufletul de la el, cum spune cântarea, aproape tot omul luat pe nepregătite e cuprins de o spaimă adâncă şi aproape întotdeauna nu doreşte să plece din lumea aceasta. De ce? Unii pentru a-şi îndrepta vieţile şi a-şi plânge păcatele, alţii pentru a se îndulci mai departe de “desfătările” înşelătoare ale acestei lumi.
4) apropierea sau conştientizarea realităţii morţii ne face să ne dăm seama de deşertăciunea acestei vieţi şi de faptul că “gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ!” (Iov).
Adică, nimic din ce am agonisit pe pământ – bunuri, case, averi, diplome – de care, din nefericire, ne lipim inimile, nimic nu vom lua cu noi. Nici măcar trupurile noastre, lăcaşul sufletelor noastre până în momentul morţii, nu vor veni cu noi, ci, „până la obşteasca înviere, se vor desface în cele din care au fost alcătuite” (din rugăciunile rostite de preot la slujba Înmormântării).
Precizarea până la obşteasca înviere este importantă, pentru că ştim din predania Sfinţilor că la Învierea cea de obşte vom învia şi cu trupurile.
5) imediat după moarte, sufletul este dus de îngeri “acolo de unde fiinţă şi-a luat“, adică la Dumnezeu, unde va da socoteală pentru faptele ce a lucrat în viaţă, după cum încheie cântarea.
Soarta omului este hotărâtă imediat după moarte, aşa cum aflăm dintr-o parabolă citită nu demult în sfintele noastre biserici ortodoxe, în duminica a 22-a după Rusalii: „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri…” Cu alte cuvinte, intrăm imediat după moarte în starea şi locul hotărâte potrivit faptelor şi voinţei noastre.
Totuşi, potrivit Credinţei noastre Ortodoxe, potrivit predaniei Sfinţilor Părinţi, rugăciunile celor vii pot scoate din iad pe cei adormiţi din neamurile noastre, dacă aceste rugăciuni (parastase, pomeni, milostenii) se fac cu credinţă tare şi dragoste fierbinte. Dacă ei nu mai pot face nimic pentru ei înşişi, noi însă putem să facem şi suntem datori să facem.
Autor: Simona M.

Sursele pentru acest articol:
Molitfelnic, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2002, Sfintele Taine şi Ierurgii, Rânduiala Înmormântării mirenilor, p.233.
Predica Arhimandritului Melchisedec Velnic la Duminica a 22-a după Rusalii, 2 noiembrie 2008.
http://www.crestinortodox.ro//Pomenirea_mortilor_24286.html
Predica Părintelui Gabriel Grigorescu la Duminica a 26-a după Rusalii (Bogatul căruia i-a rodit ţarina)
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, Cartea lui Iov, p.535.

Citeşte articolul complet »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.