Ţie
Toamnele – berze şi raţe -
pleacă şi vin în agată…
Nimeni, nimic, niciodată
nu mi te smulge din braţe.
Lumea cu paşii în ceaţă,
ore şi evuri de sânge,
nimeni, nimic nu te frânge,
veşnica mea dimineaţă.
Cosmosul lacom de stele,
valsul zăpezilor dulce,
nimeni, nimic nu te smulge
eternităţilor mele.
Cade vecia-n funinge,
moartea în lanţuri legată -
nimeni, nimic, niciodată,
Soarele meu, nu te stinge…
(Radu Gyr, Poezii vol.II, Stigmate, Editura Marineasa, Timişoara, 1993)
