„Zicea Sfântul Grigorie Dialogul, papa Romei, către arhidiaconul său Petru: „Robul lui Dumnezeu Prov mi-a spus mie despre sora lui Muza că, fiind copilă, într-o noapte i s-a arătat ei, în vis, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioara Maria, căreia îi urmau nişte fecioare de o vârstă cu Muza. Şi a întrebat-o Stăpâna pe Muza: Oare voieşti ca împreună cu aceste fecioare să vieţuieşti şi să-mi urmezi mie? Răspuns-a Muza: Voiesc, Doamne. Şi i-a poruncit Stăpâna, ca de acum să lase jocurile copilăreşti şi să fie cuminte, că, la treizeci de zile, ea va veni şi o va aşeza cu fecioarele acelea. Deci Muza, deşteptându-se, şi-a schimbat obiceiul din ceasul acela, şi şi-a lepădat toată mintea copilărească. Părinţii ei minunându-se şi întrebând-o pe ea despre acel vis, ea le-a răspuns că a văzut pe Preacurata Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi a luat o poruncă de la ea, de ziua în care o să se ducă şi o să se aşeze cu fecioarele cele ce îi urmau Ei. Deci, sosind ziua a douăzeci şi cincea, Muza a fost cuprinsă de friguri, iar la treizeci de zile, când s-a apropiat ceasul de a merge la aceea care i s-a arătat în vis, iarăşi a văzut pe Preacurata, venind la ea cu fecioarele acelea. Atunci, ea a început a zice, cu glas lin, către cea care o chema pe ea: Iată viu, Doamnă, viu. Şi cu acest cuvânt şi-a dat sufletul în mâinile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar sufletul eu, ieşind din trupul cel fecioresc, s-a sălăşluit cu sfintele fecioare.”
Dumnezeului nostru, slavă.”
(Proloagele – Vieţile Sfinţilor şi cuvinte de învăţătură pe luna mai, ziua a 16-a, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova)
De la moarte la Viaţă 