Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘demnitate’

Sub acest titlu am descoperit acum câteva luni, cu totul „întâmplator”, pe internet, o emisiune de la Radio România Actualităţi (Semnături celebre) care l-a avut ca invitat pe Părintele Atanasie Ştefănescu de la Mănăstirea Petru-Vodă, „român pâna în străfundurile fiinţei sale” şi unul dintre cei care au avut curajul să înfrunte comunismul (fapt pentru care a şi fost întemniţat). Vă mărturisesc că puţine lucruri (cărţi, cuvinte duhovniceşti) m-au însufleţit aşa de tare ca înregistrarea cu acest Mare Părinte al neamului nostru (din păcate nu l-am cunoscut personal), care între timp a trecut la Domnul, după cum am aflat ulterior (în luna februarie a acestui an).
Emisiunea a fost difuzată acum un an, în Postul Naşterii Domnului, şi este „presărată” cu poezii de Nichifor Crainic si Radu Gyr, colinde ca „Linu-i lin”, scris de Constantin Dragodan în memoria celor prigoniţi în temniţele comuniste, sau „Sufletele foştilor zidari”, de Tudor Gheorghe.
De aceea, VĂ ROG să ascultaţi această emisiune, mai ales acum în aceste zile. Nu veţi regreta!

Emisiunea o puteţi descărca de aici.

Mai jos puteţi citi câteva fragmente din cuvintele pline de har si putere ale acestui Parinte extraordinar, pe care le-am transcris din înregistrarea audio:
„În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare.
Esenţial este să crezi în Dumnezeu… La greci, în cetatea antică, cine nu credea în zei era socotit ciuma cetăţii!
Importantă este profesia… Dar şi viaţa de familie… Pentru că poţi să fii profesionist oricât de bine realizat…, dacă n-ai realizat şi viaţa de familie…, îţi dă peste aripi, ţi le frânge şi nu mai poţi să zbori…
Şi secundar este tot ce ţine de biologic: ne reproducem, ne nutrim, ne îmbrăcăm, ne distrăm… şi mai ştiu eu ce facem…
Şi, din nefericire, oamenii trăiesc in secundar. În orice moment si în orice loc, la colţ de stradă, în tren, în tramvai… o să sesizaţi că oamenii trăiesc în secundar…. Sport, politică, femei, alcool…”
„Cu ce valori operezi, asa rezultate obţii…
Cine urăşte, are parte de ură. Cine cleveteşte, va fi clevetit. Demnitatea provoacă demnitate, omenia – omenie, bunătatea – bunătate, curajul – curaj.
Cu ce valori operezi, aşa rezultate obţii… Şi oamenii nu operează cu valori frumoase…”

Cei mai mulţi oameni cred că cred… De unde ştiu asta? De la mine… (râde…) Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta… DAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…
Chiar la închisoare, să ştiţi că am stat cu oameni care aveau două doctorate, şi spuneau: „Fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”. Etica lor, aparent frumoasă! DAR, când au venit încercari grele, … au făcut ce nu era frumos… Şi nu au rezistat decât cei care au crezut!… şi nici aceia toţi!!! Cei care au crezut nelimitat! ad absurdum!! Să te vezi condamnat pe nedrept…, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile…! şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!… De aceea, vroiam sa vă spun, fenomenul acesta al credinţei are o forţă extraordinară!… Noi nu practicăm…, n-o trăim…, dar are o forţă extraordinară! Poate învia şi morţii!!!…”

Noţiunea de Dumnezeu e indisolubil legată de noţiunea de neam şi de individ. Ca entitate în faţa lui Dumnezeu este neamul, şi, în cadrul neamului, individul. Iar neamurile nu sunt ceea ce voiesc ele, ci, aşa cum spunea un scriitor rus, Soloviov, mi se pare, ceea ce a rânduit Dumnezeu despre ele. Asta e concepţia noastră creştină. Şi, dacă-mi îngăduiţi, am să citez o definiţie a neamului. (…) „Neamul cuprinde: toţi românii aflători în prezent în viaţă, toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor; toţi cei care se vor naşte români. Neamul are: un patrimoniu fizic – biologic; un patrimoniu material – pământul ţării şi bogăţiile lui; un patrimoniu spiritual care cuprinde concepţia lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă; onoarea lui, ce străluceşte în măsura în care neamul s-a putut conforma, în existenţa sa istorică, concepţiei lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă”.
Neamul este deci o entitate care-şi prelungeste viaţa şi dincolo de mormânt. Neamurile sunt realităţi şi în lumea aceasta şi în cealaltă.

Uniformitatea este moarte… Numai comunismul a vrut uniformitate… Nu e posibilă uniformitatea…. priviţi unde vreţi dumneavoastră, în iarbă, în flori, în trandafiri… uniformitatea este moarte…
Şi-n cer este ierarhie… Arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, stăpânii, domnii, puteri, îngeri… Fiecare cu rolul lui.”

„Şeful nu se numeşte, şeful nu se alege… şeful se impune prin virtute!

„(de unde trebuie să înceapă cineva întors de curând la credinţă)
Totul începe de la mărturisire, spovedanie, cum se spune în popor. Confiere! Ca să clădeşti, trebuie aşternut curat, temelie solidă. Nu poţi porni altfel! Confiere faţă de duhovnic, care are puterea de a lega şi de a dezlega greşelile şi păcatele oamenilor… Şi, când ai conştiinţa că ai aşternutul curat, atunci poţi să clădeşti.”

Reclame

Read Full Post »

Întrucât suntem în Postul Naşterii Domnului, iar astăzi este 1 decembrie, vă invit să ascultaţi şi să vizionaţi Colind pentru deţinuti, scris în memoria românilor întemniţaţi şi prigoniţi la Aiud (Piteşti, Gherla, Canal etc.), în vremea comunistă, pentru singura „vină” de a fi iubit Dreptatea şi a fi mărturisit până la capăt Adevărul:

 

Read Full Post »