Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos’

Slavă Ţie, Doamne!
Îndelung am aşteptat luminatele zile ale Naşterii lui Hristos: să ne bucurăm, dar acum să ne şi veselim. Sfânta Biserică, tocmai pentru a spori veselia noastră de acum, a rânduit post înaintea acestor zile, o oarecare strâmtorare, ca, trecând prin ea, să ne simţim pe urmă ca unii care scapă la libertate. Oricum, ea nu vrea defel să ne lăsăm acum în voia dezmierdării simţurilor şi a desfătărilor trupeşti. De vreme ce aceste zile sunt numite din moşi-strămoşi  sviatki (aşa se numesc în limba rusă zilele dintre Naşterea şi Botezul Domnului; o traducere aproximativă ar fi „zile sfinţite” – n.tr.), se cere ca însăşi veselia noastră din acest răstimp să fie sfântă, aşa cum El e sfânt; şi, pentru ca cel ce se veseleşte să nu uite aceasta, Biserica a pus în gurile noastre o scurtă cântare spre slava lui Hristos Care Se naşte, cântare care potoleşte trupul şi înalţă duhul, arătându-i îndeletniciri potrivite cu măreţia acestor zile: „Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L” (n.n.). Slăviţi-L, dar pe Hristos; şi slăviţi-L în aşa fel ca prin această slavoslovie să se îndulcească sufletul şi inima şi astfel să se stingă imboldul spre oricare alt lucru şi îndeletnicire care făgăduieşte vreo desfătare oarecare.
Slăviţi-L pe Hristos! Aceasta nu înseamnă să alcătuiţi lungi cântări de laudă în cinstea lui Hristos, nu, ci trebuie ca, gândindu-vă la Naşterea lui Hristos Mântuitorul, să strigaţi fără voce, din adâncul sufletului: „Slavă Ţie, Doamne, că S-a născut Hristos! şi e de-ajuns; aceasta va fi o cântare lină a inimii, care străbate totuşi cerurile şi ajunge la Însuşi Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte ce a făcut Domnul pentru noi şi veţi găsi că acest strigăt e pe deplin îndreptăţit. Ca să putem face asta mai uşor, să luăm următoarele pilde.
Unui om închis în temniţă şi ferecat în lanţuri, împăratul i-a făgăduit libertatea. Aşteaptă întemniţatul o zi, aşteaptă două, aşteaptă luni şi ani. Nu vede împlinirea făgăduinţei, însă nu-şi pierde nădejdea, având încredere în cuvântul împăratului. În cele din urmă, încep să apară semne că va fi slobozit curând, curând; luarea aminte i se încordează; aude zarva veselă a celor ce se apropie: iată că zăvoarele cad şi intră izbăvitorul… Slavă Ţie, Doamne!„, strigă fără să vrea întemniţatul. „A venit sfârşitul întemniţării mele, în curând voi vedea lumina lui Dumnezeu!”
O altă pildă: un bolnav acoperit de răni, cu toate mădularele slăbănogite, a încercat toate doctoriile şi a schimbat mulţi doctori; răbdarea lui este pe terminate şi este gata să cadă într-o amărăciune deznădăjduită. I se spune: „Mai este un doctor, foarte iscusit, care pe toţi îi vindecă şi tocmai de boli cum e a ta; l-am rugat noi să vină şi la tine, iar el a făgăduit că va veni”. Bolnavul crede, prinde nădejde şi aşteaptă împlinirea făgăduinţei… Trece un ceas, trec două, trece mai multă vreme, neliniştea începe să îi macine iar sufletul. Spre seară, se apropie cineva… intră… uşile se deschid şi intră cel dorit… Slavă Ţie, Doamne!„, strigă bolnavul.
Şi încă o pildă: apare un nor de furtună; întunericul se lasă peste pământ; trăsnetul cutremură temeliile munţilor şi fulgerele străbat cerul de la un cap la altul; toţi sunt cuprinşi de groază, ca şi cum ar fi venit sfârşitul lumii. Dar apoi, când furtuna trece şi cerul se limpezeşte, toţi spun, răsuflând uşuraţi: „Slavă Ţie, Doamne!„.
Cercetaţi aceste pilde şi veţi vedea că ele cuprind toată istoria neamnului omenesc. Norul de furtună al mâniei lui Dumnezeu plutea deasupra noastră şi a venit Domnul-Împăciuitorul şi a alungat acest nor. Eram acoperiţi cu rănile păcatelor şi patimilor – a venit Doctorul sufletelor şi ne-a tămăduit… Eram în lanţurile robiei – a venit Izbăvitorul şi a rupt legăturile noastre. Puneţi toate acestea în inima voastră şi primiţi-le cu simţirile voastre şi nu vă veţi putea înfrâna strigătul: „Slavă Ţie, Doamne, că S-a născut Hristos!”. (…)”
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p.248-250)

Reclame

Read Full Post »

Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos

E-o seară dalbă de iarnă,
Cu crini în fereşti/ Şi stele de argint,
E-o seară mare şi sfântă: Hristos a venit pe pământ
Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!

E-o seară de taină cerească,
Cu zbor de heruvimi/ Şi îngeri cântând,
E-o noapte împărătească: Hristos a venit pe pământ
Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!

E-o seară prealuminoasă,
Cu magi călători/ Şi păstori priveghind,
E-o noapte preafrumoasă: Hristos a venit pe pământ
Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!

E-o seară curată şi sfântă
Ca Maica Domnului/ Şi chipul ei blând,
E-o noapte preaminunată: Hristos a venit pe pământ

Hristos se naşte, să-L slăvim cu laude!
Puteţi asculta acest colind cântat de maicile de la Mănăstirea Diaconeşti, aici.

Read Full Post »