Praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului

Ieri, 6 august, intreaga Crestinatate Ortodoxa a serbat Slavitul si Luminosul Praznic al Schimbarii la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos inaintea Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli: “Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Si S-a schimbat la fata inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El. Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: «Acesta este Fiul Meu iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L». Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte. Si Iisus S-a apropiat de ei, si atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti! Si ridicandu-si ochii, nu au mai vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur. Si pe cand coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: Nimanui sa nu spuneti ceea ce ati vazut, pana cand Fiul Omului Se va scula din morti.” (Matei XVII, 1-9)

O predica foarte frumoasa, a vrednicului de pomenire Parintele nostru Constantin Voicescu, puteti citi aici. Reproducem mai jos cateva paragrafe:

„Iubitii mei, Biserica voieste sa fim nu numai ascultatori a celor ce se spun despre Schimbarea la Fata, ci ne cere ca, iata, acum sa ne suim pe Tabor, acum sa vedem Slava lui Hristos! (…)

Însa aceasta suire pe care ne-o pretinde Biserica, aceasta vedere a Slavei lui Dumnezeu, cer duh fierbinte, cer cuget curat si cer zbor înalt. Ne cer ca la poalele muntelui sa lasam nu numai ce e pacatos, dar chiar si ceea ce e lumesc în general! Iata suntem acum în postul acesta, în Postul Adormirii Maicii Domnului. Un post este un rastimp de stradanie, dupa cum stiti, iar Biserica ne cere staruinta în praznicul acesta asezat la mijlocul postului, staruinta pentru schimbarea noastra la fata. Sigur ca e vorba despre schimbarea noastra sufleteasca la fata.

Ce însemna asta, sa ne schimbam sufleteste la fata? Înseamna sa schimbam întâi sentimentele noastre, si cu osebire ura! Ura cu toate formele ei: de la indiferenta, care e tot o ura deghizata, pâna la ura atroce si fatisa. Toate acestea trebuie schimbate în iubire, trebuie ca noi sa ne confundam cu ceea ce asa de stralucit zugravea Sfântul Apostol Pavel în Epistola catre Corinteni, în acel imn minunat al iubirii (1 Corinteni, 13, 1-8 n.n.). Sa ne schimbam deci inima, sa ne schimbam cugetele, iubitii mei, mintile, sa ne lepadam de idolii mintii, sa ne lepadam de prejudecati, sa ne lepadam de ignoranta, de nestiinta, sa ne lepadam de erezii si de toate ratacirile, pentru ca mintea noastra trebuie sa aiba un anumit rost: trebuie sa înseteze dupa adevar si sa ajunga, aceasta minte a noastra, asa cum au facut sfintii parinti, sa contemple tainele credintei.„

(Parintele Constantin Voicescu, fostul paroh al Bisericii Sapientei din Bucuresti, foto)

Read Full Post »